duminică, 26 ianuarie 2014

Plante dendrologice - MESTEACANUL ARGINTIU



Mesteacanul argintiu

Familia: Betulaceae
Genul: Betula
Specia: Pendula
            Mesteacanul argintiu (Betula pendula) poate ajunge pana la inaltimea de 20 m. cu tulpina zvelta iar coaja de culoare alba. Lujerii sunt lungi si sbtiri cu numeroase LUNTICELE. Frunzele sunt de forma rombat-triunghiulara, ascutite cu marginea dublu-serata. Florile (amentii) apar inainte de infrunzire si confera copacului un aspect  placut.
            Mesteacanul traiste pana la 100 ani si creste repede in primii ani dupa plantare.
            Este o specie rustica cu rezistenta medie la solurile rele (acide), umede, cu umbrire puternica sau la uscaciune accentuata. Iubeste lumina si e rezistent la ger, gaze, fum.
            Se planteaza individual sau in grupuri si decoreaza gradina cu talia sa eleganta si coaja alba, frumoasa.

Compozitie chimica: De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva. Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine etc.
Actiune farmaceutica: Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai. Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la eliminare apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului.
Preparare: Infuzia din frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste 20 g. frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 g. apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 grade C, apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece acesta micsoreaza actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se strecoara si se bea lichidul in doua reprize, la un interval de 4 ore.
Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteza in bine iritatiile parului.
Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan nu are actiune diuretica. Mugurii, datorita uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.