Crăparea scoarţei pomilor fructiferi

Fisurile de iarnă

Fisurile scoarţei pot apărea în orice perioadă a anului, dar deteriorarea apărută în timpul iernii este de cele mai multe ori cea mai severă.Prejudiciul nu poate fi văzut imediat (coaja fisurată, decolorată, cu modificările ulterioare) devene evident primăvara sau vara, atunci când are loc o nouă creștere.

În ianuarie avem parte de o serie de temperaturi fluctuante, de la puțin peste 0 ° C până la -30 ° C. Deși nu toate zile beneficiază de soare , și chiar la temperaturi sub punctul de îngheț, temperatura cojii poate crește cu câteva grade, faţă cea a trunchiului iar picăturile ulterioare de umezeală datorate condensului din timpul nopţii, pot duce la congelarea rapidă și moartea ţesuturilor în curs de dezvoltare.

Fisurile singure, neasociate cu alte probleme sunt rareori suficiente pentru a ucide un copac, deși deteriorarea excesivă a unui pom foarte tânăr ( 1-2 ani) ar putea face pagube suficiente pentru a necesita înlocuirea sa . Efectele secundare ale fisurării scoarţei cum sunt accesul organismelor xilofage care ar putea provoca deteriorarea în continuare a copacului și chiar uscarea lui.

Cei mai sensibili sunt pomii fructiferi tineri dar orice copac  ar putea suferii fisurări ale scoarţei dacă este cultivat în condiții precare ( frasinul, stejarul, bradul, salcia, etc.).

Ca principală formă de profilaxie ar fi vopsirea în alb (văruirea) a tulpinilor care are ca  scop de a  reflecta razele soarelui.

După ce prejudiciul a avut loc, copacul se va vindeca în mod natural, prin creșterea cojii interioare. Cu un cutit ascuţit, sterilizat (înmuiat în soluţie de înalbitor de 10% sau o soluţie pe bază de cupru 3%  timp de câteva minute), se poate elimina coaja moartă din zona de divizare, care va accelera procesul de vindecare. Zona goală de pe trunchi trebuie să fie lăsată liberă, vopseaua sau gudronul nu ajută la vindecarea rănilor. Menţineţi vigoarea pomilor  prin  aplicarea de îngrășăminte în primăvară, dacă se înregistreaza deficiențe de nutrienți și în principal furnizaţi suficientă apă în vară cand vremea este uscată.

Fisurile scoarţei  sunt adesea rezultatul unor serii de factori predispozanţi care au avut loc mai devreme : insuficienţa apei pe perioada verii, rănirile provocate în timpul cositului, rezemarea de obiecte de trunchiul pomului. Zonele afectate de defecte ale trunchiului nu se contractă la fel de bine ca și lemnul sănătos. Aceste fisuri se pot vindeca în vară doar se pot deasemenea redeschide în timpul iernii următoare. 

POMICULTURA - portaltoi folositi in cultura marului

 EXTRAS DIN CURSUL DE AGRICULTURA ANUL III

Portaltoii mărului

Gama portaltoilor existenţi în cultură este mare; pentru producerea materialului

săditor la măr se folosesc atât portaltoi vegetativi, cât şi generativi.

Portaltoii vegetativi

M27 Portaltoi cu vigoare foarte scăzută, nu drajonează, are o înrădă-cinare slabă,

necesită spalier. Se pretează pentru soluri foarte fertile cu sufi-cientă umiditate, fiind

sensibil la secetă, are o rezistenţă satisfăcătoare la ger. Imprimă pomilor o vigoare foarte

mică, este indicat pentru soiuri de vigoare mijlocie (Golden delicious, Kidd's Orange

Red. s.a.) în plantaţii de mare den-sitate amplasate pe cele mai bune terenuri, cu panta

până la 6% şi pe luncile largi ale râurilor din zonele înalte.

M9 Portaltoi de vigoare slabă, cu înrădăcinare superficială, necesită spalier. Cere

soluri fertile, de preferinţă argilo-nisipoase, bine drenate. Este sensibil la secetă,

păduchele lânos şi cancerul bacterian.

Are afinitate cu majoritatea soiurilor, se recomandă pe soluri foarte fertile adăpostite.

M26 Portaltoi de vigoare mijlocie-slabă, drajonează puţin, ancorare mijlocie în

sol, necesită spalier. Este pretenţios faţă de fertilitatea şi umi-ditatea solului, are

rezistenţă mijlocie la secetă şi ger. Fiind sensibil la putrezirea coletului preferă soluri

drenate, fără exces de umiditate.

M7 Portaltoi de vigoare mijlocie, prezintă ancoraj bun în sol, are ten-dinţă de

drajonare, rezistent la ger. Cere soluri profunde, cu textură mijlocie, are pretenţii faţă de

apa din sol.

În zonele înalte acest portaltoi este indicat pentru soiurile standard (Kaltherer

Böhmer, James Grieve s.a.) în plantaţii intensive situate pe tere-nuri uniforme cu pantă

până la 15%, pe soluri cu fertilitate mijlocie, mai compacte şi cu umiditate suficientă.

MM106 Portaltoi de vigoare mijlocie, ceva mai viguros decât M7. Având o

înrădăcinare bună nu necesită susţinere. Este rezistent la ger, dar sensibil la secetă. Cere

soluri fertile, profunde, bine aprovizionate cu apă, dar cu drenaj bun.

Având o compatibilitate cu soiurile de vigoare mică şi pentru spururi este cel mai

indicat pentru livezile cu densitate mare din zona dealurilor, pe terenurile cele mai fertile

de la baza pantelor şi în luncile deschise ale râurilor ferite de curenţi reci.

M4 Portaltoi de vigoare mijlocie cu sistemul radicular fibros şi trasant, necesită

sistem de susţinere. Dă rezultate bune pe soluri cu fertilitate mijlocie, suficient de umede.

Este slab rezistent la secetă, dar rezistent la ger. În prezent, se foloseşte din ce în ce mai

puţin fiind înlocuit, în principal, de MM106.

M11. Portaltoi de vigoare mare, cu înrădăcinare destul de puternică. Este rezistent

la asfixia readiculară şi destul de rezistent la ger sensibil la secetă.

A2. Portaltoi viguros cu înrădăcinare foarte bună, rezistent la ger, merge bine pe

soluri cu fertilitate medie, putând fi folosit în zona dealurilor mijlocii pe terenurile mai

profunde şi cu umiditate satisfăcătoare.

În ultimii ani, au fost selecţionaţi câţiva portaltoi cu vigoare mai mică decât M9

(linia C.G60), sau care se înscriu între M9 şi M26 (selecţiile CG10, CG44, CG80). Toţi

aceşti portaltoi induc însă o productivitate mai mică decât M9 (van Oosten, 1996).

Pentru măr sunt deja disponibili şi alţi portaltoi pitici, ce se înca-drează în

gradientul de vigoare al portaltoilor cunoscuţi. O parte din aceşti portaltoi sunt mai

rezistenţi la ger decât M9 şi M27 ca, de exemplu, Sel B9 (Czynczyk, 1996).

Rezultate bune au dat seriile de portaltoi MAC (SUA), Jork, DAB şi

Pillnitz,(Germania), Budagovski (Rusia), P10/Ln19 Pajam (Franţa). Dintre aceste serii sau

individualizat clone valoroase cu vigoare mai mică decât M9, ancorare bună în sol,

rezistenţă mare la ger, la arsura bacteriană şi putregaiul coletului.

Portaltoii generativi obţinuţi din seminţele soiurilor Creţesc, Pătul, Maşanski,

Vieşti sunt de vigoare mare, cu comportare superioară port-altoiului sălbatic. Imprimă

soiurilor rezistenţă mare la ger ,boli şi virusuri. Au un sistem radicular profund, bine

ancorat în sol, dau rezultate foarte bune pe o gamă variată de soluri, fiind cei mai indicaţi

pentru plantaţiile intensive şi clasice din zona deluroasă.

Particularităţile de creştere şi fructificare ale mărului

Sistemul radicular, este influenţat ca volum, ritm de creştere, de portaltoi, soi,

natura solului, precum şi de alţi factori.

Marea masă a rădăcinilor merilor altoiţi pe diverşi portaltoi este repartizată în

straturi de sol de la 15-80 cm (Constantinescu, 1967), fiind în corelaţie directă cu modul

de înrădăcinare a portaltoiului respectiv. O parte dintre rădăcini pot ajunge la adâncimi de

2-4 m , iar unele chiar până la 9 m.

În cazul cultivării mărului altoit pe portaltoi cu înrădăcinare super-ficială (M27,

M9, M26 şi M4) este necesară susţinerea pomilor cu tutori sau pe spalier, pentru a se evita

dezrădăcinarea lor de vânturi sau sub greutatea recoltelor. Aceleaşi soiuri altoite pe M7 au

o înrădăcinare medie, iar când sunt folosiţi portaltoii MM106, MM104, A2 şi franc,

înrădăcinarea este profundă.

Extinderea sistemului radicular este mai mare şi mult mai rapidă decât a coroanei,

ajungând să depăşească de 2-3 ori raza proiecţiei coroanei la pomii maturi.

Forma şi dimensiunile coroanei sunt caracteristice soiului. Coroanele pot fi

sferice sau globuloase (Creţesc, Pătul, Jonathan), larg pira-midale, (Starking delicious),

invers piramidale (Parmen auriu, Wagener premiat) sau chiar columnară (Wijcik, Wolz,

Bolero).

Vigoarea merilor cultivaţi este foarte variată, fiind determinată de soi, portaltoi,

factorii de mediu, agrotehnica folosită.

Vigoarea foarte diferită a soiurilor existente în cultură a permis gruparea lor în

mai multe grupe: soiuri foarte viguroase (Frumos de Boskoop, Gravenstein); viguroase

(Voinea, Frumos de Voineşti, Auriu de Bistriţa); vigoare mijlocie (Romus 3, James

Grieve, Pionier, Idared, Golden delicious); submijlocie (Gloria, Fălticeni, Romus 1);

slabă (Starkrimson, Wagener premiat, Golden spur, Delia)

Capacitatea de ramificare. Unele soiuri (Jonathan, Kaltherer Böhmer, Granny

Smith) au capacitatea de ramificare mare, iar altele mijlocie (Golden delicious) sau slabă

(Wagener premiat, Parmen auriu, în general toate tipurile de spur).

Soiurile care ramifică slab şi rodesc pe ramuri scurte formează co-roane rare şi

mai înguste, cele care ramifică puternic şi rodesc pe ramuri lungi, dau coroane mai dese

şi largi, de regulă mai slab luminate.