Zmeurul - Principalele boli şi dăunători

Gandacul zmeurului  (Byturus tomentosus) Are o generaţie pe an sau una la doi ani. Iernează în stadiul de adult sau ca larvă în stratul superficial al solului. Gândacii apar primăvara în prima decadă a lunii mai; se hrănesc cu organele florale ale diferitelor specii lemnoase şi ierboase apoi trec pe zmeur, unde se hrănesc cu polenul şi nectarul florilor. Femelele depun ouăle în florile de zmeur la baza staminelor; o femelă depune 30 - 40 ouă, câte unul în fiecare floare; după 8 - 10 zile, apar larvele care se dezvoltă în receptacolul floral şi în interiorul drupelor formând galerii sinuoase; ajung la maturitate odată cu fructele, când migrează în sol. Adulţii apăruţi rămân în diapauză hiemală până în primăvara următoare. O mică parte din larve se împupează în anul următor (în august) având un ciclu bivoltin.

Combatere: Prin lucrările agro - fitotehnice ce se fac în plantaţiie de zmeur se diminuează mult rezerva biologică a dăunătorului.
La avertizare, se recomandă efectuarea de tratamente chimice în perioada zborului adulţilor. Se pot face 2 tratamente: unul înainte de înflorirea zmeurului, iar al doilea după înflorit folosind : Decis 2.5 CE, Zolone 35 EC, Karate Zeon.

Puregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) Pot fi atacate toate organele aeriene ale plantelor, însă se manifestă frecvent pe flori şi fructe.
Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Botrytis cinerea Pers. Conidioforii sunt filamentoşi, lungi, septaţi, olivacei la bază, incolori către vârf, ramificaţi în porţiunea superioară. Conidiile sunt ovoide, uşor gălbui.

Cancerul lastarilor (Leptosphaeria coniothyrium ) aceasta este boala cel mai periculoasa a zmeurei.

Simptome: Atacul se manifestă mai ales la baza lăstarilor, prin apariţia unor pete de 10-15 cm, de culoare roz - brunii, apoi negricioase, cufundate, care evoluează în zone canceroase; în urma necrozării ţesutului cortical apar crăpături longitudinale. În stadiul mai avansat, ciuperca atacă în profunzime, invadând ţesuturile până la măduvă.
La suprafaţa ţesutului necrozat apar fructificaţiile ciupercii - picnidiile - sub forma unor puncte mici, negricioase.
Agentul patogen: Cancerul bazei lăstarilor de zmeur este produs de ciuperca Leptosphaeria coniothynium .
Ciuperca este un parazit de rană (răni produse de insecte sau alte cauze). Picnidiile subepidermale, apoi erumpente, negre , globuloase , diferenţiază conidiile ciupercii, elipsoidale, unicelulare, la început hialine apoi olivacee şi în final brune .
Periteciile, care încep să se formeze încă din toamnă, diferenţiază în primăvară, ascosporii, elipsoidali-alungiţi, bruni cu 3 septe transversale.

Combatere: Se impun măsuri de igienă culturală (tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi), evitarea producerii leziunilor mecanice şi folosirea la plantare a unui material sănătos selectat.
Se vor aplica la avertizare tratamente chimice preventive pentru protejarea rănilor (după tăieri) contra infecţiilor ciupercii, cât şi pentru prevenirea atacului de Thomasiniana theobaldi (ţânţarul lăstarilor).

Zmeurul

Pe scurt despre zmeur

Zmeurul este arbust ale cărui tulpini trăiesc numai doi ani. Într-un an, creste din coletul rădăcinii sau din aşa-numita rădăcină de suprafata, lastari de 1,5-3 m cu sau fara tepi care  în al doilea an – după rodire - mor ( se usuca si trbuie eliminati). Rădăcina de sistem a zmeurului se extinde pana la 50 cm, dar masa principală a rădăcinilor este situate la o adâncime de 10-30 cm. Intra in Vegetaţie foarte devreme, dar florile se dezvolta abia mai târziu.  Zmeurul este o planta auto-polenizatoare, dar cu toate acestea, se obtine un rezultat o mai bun dupa polenizarea cu polen străin, de aceea este mai bine ca la infintarea plantatilor sa se foloseasca mai multe soiuri.  După maturare fructele îşi pierd rapid fermitatea ceea ce face ca la recoltare sa se intervina de mai multe ori la rand. O data infiintata o plaratie de zmeura aceasta devine productiva timp de 10-12 ani

Tehnologia de plantare

Plantarea se face pe rânduri folosind seturi de sfoara şi tarusi pentru delimitarea distantelor. Apoi, se sapa găuri de aproximativ 15 cm adâncime in care se planteaza răsadul la aceeaşi adâncime la care a crescut în pepinieră. La incheierea plantarii sau inainte de aceasta drajonii vor fi scurtati pana la inaltimea de aprox rimativ 100-150 cm sau pana la ultimul mugure valid (in cazul in care s-a facut tierea de catre furnizor vi vrful rasadului este uscat).  La sfârşitul plantarii este recomandat sa se curete solul de toate resturile ramase si distrugere acestora prin ardere pentru a preveni dezviltarea dolilor si a daunatorilor . Lastarii noi vor aparea  înca din primăvara de la radacina coletului

Sistemul cel mai des utilizat sistem de cultura la zmeură este pe randuri sustinut de fire.. Distanţa dintre rânduri în cultivarea moderna ar trebui să fie între 2 - 3 m iar pe rand intre plante de 80 cm. Sârma se intinde de obicei, la două niveluri si e sustinuta de stalpi de beton sau din lemn. La un nivel de jos se intend două fire paralele, una cate una, pe o parte si pe cealaltă pentr ca zmeurul sa stea în poziţie verticală. Zmeurul  nu este ataşat de aceste fire ci aluneca liber între ele ceea ce va reduce semnificativ volumul de muncă. In al doilea an este ataşat al doilea rand, numai ca de aceasta data sarma va fi intinsa la inaltimea de  1,5m.  apoi se executa taierea la 20-30 cm deasupra firului superior stimuland plantele să drajoneze mai bine şi sa dezvolte mai multi boboci de flori

Plantarea in cele mai bune conditii se face in toamna, la sfarsitul lunii octombrie sau la începutul lunii noiembrie. Rădăcini ranite la mutare vor reuşi să se regenereze şi să crească înainte de iarna, daca temperatura solului nu scade sub 4 ^° C. Plantarea de primavara da rezultate mai slabe, din cauza solurilor prea umede sau din cauza plantari târzii iar pentru un bun rezultat trebuie respectata cu strictete perioda optima. Când se intarzie perioda de plantare, de la baza platei nu vor mai rasari lastari de crestere sau acestia vor fi mai putini si subtiri.