Plante dendrologice - AFINUL DE MUNTE

Familia: Ericaceae

Genul: Vaccinium

Specia: Myrtillus

Afinul de munte (Vaccinium myrtillus) este un arbust peren de talie mica (40-50 cm.), cu tulpini subtiri (uneori taratoare) de culoare verde, dese, distribuite in forma de V. Funzele sunt scurt-petiolate, distribuite uniform de-a lungul tulpinii , mici, ovale sau triunghiulare, slab dintate, de culoare verde inchis in partea superioara si verde-albastruie in cea inferioara.
Florile – bisexuale, sunt mici (1 - 2,5 mm.) de culoare  alba spre roz la inceput, apoi rosie spre sfarsitul infloriri, dispuse cate 1-2 la axila frunzelor. Infloreste in lunile mai-iunie.
Fructul reprezinta o baca de culoare albastru-brumarie, de formă rotundă, cu diametrul de 5 - 10 mm,  cu gust placut dulce acrisor. Ajunge la maturitate  in lunile iulie-august.

Afinul este rezistent la inghet (-35°C) si prefera solurile umede, acide, cu expunere la semiumbra . Se inmulteste prin samata sau butasi.

Datorita faptului ca este destul de rezistent la praf si gaze se poate planta de-a lungul aleilor, trotuarelor sau in jardiniere pe marginia balconului.

Compozitie chimica: frunzele contin arbutina, tanin, derivati flavonici, derivati antocianici, hidrochinona, mirtilina, ericolina, neomirtilina, etc; fructele- tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina B1, B2, C, E, PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic, malic, lactic, principii bacteriostatice..

Actiune farmaceutica; are proprietati astringente, antiseptice, bacteriostatice, scade zaharul din sange, antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creste acuitatea vizuala, adjuvant al diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal, antihelintic, creste acuitatea vizuala, antiseptic urinar, adjuvant in tratarea diabetului.

Afectiuni: Se folosesc fructele si frunzele - afectiuni buco-faringiene, afectiuni coronariene, afte, anorexie, arsuri, ateroscleroza, azotemie, balonari, bronsite, cancer (preventiv), candidoze, cicatrizarea ranilor, cistite, colesterol marit, colibaciloza, convalescenta, cosmetica (tratamente), cuperoza, dermatite (diverse), diabet, diaree, dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentatie si putrefactie, faringite, guta, hemoroizi, hepatita, hipertensiune, imunitate scazuta, infectii urinare, insuficienta biliara, metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiuraza, prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febra tifoida, tulburari de circulatie, tuberculoza pulmonara, ulceratii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.

Preparare:
Frunze
- 2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara, se bea in cursul unei zile.
-2 lingurite de frunze maruntite se vor pune la 250 ml apa si se fierb apoi timp de 15 minute. Se folosesc la tratarea diareei, antiseptic urinar si usor diareic.

Fructe - 2 lingurite de fructe se vor pune la 500 ml apa. Se va fierbe la foc mic 30 minute. Se va bea caldut in decursul unei zile.

-2 lingurite de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apa de seara pana dimineata la temperatura camerei. A doua zi se va bea in decursul zilei.
-2 lingurite de fructe uscate se vor pune la 250 ml apa. Se fierb timp de 10 minute. Se strecoara si se pot consuma 3 cani pe zi.
-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahar la fiert. Se tin timp de 30 minute, dupa care se pun in sticle cu gura mai larga. Se inchid bine si se pot folosi in tot cursul anului.
-1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahar. Se fierb apoi pana se leaga siropul. Se pot folosi in tot cursul anului la diferite bauturi racoritoare.
-Fructe uscate se vor transforma in praf cu ajutorul rasnitei de cafea. Se va lua un varf de cutit de 3 ori pe zi sub limba. Se va tine timp de 10 minute, dupa care se inghite.

-Gemuri si dulceturi se pot face conform retetelor traditionale. Se iau cate o lingurita de 3 ori pe zi.
-Tinctura (se poate face si din frunze la diabetici) se folosesc fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite si 5 parti alcool alimentar de 70°. Se tine 15 zile, apoi se vor strecura. In timpul celor 15 zile se va agita des si se tine la temperatura camerei. Se va lua cate 20 picaturi-o lingurita de 3 ori pe zi diluata cu putina apa.
-Vin- la 1 litru de vin de struguri de buna calitate se vor pune 50 g de fructe proaspete zdrobite. Se lasa timp de 8 zile la temperatura camerei agitand des. Du aceia se va strecura si se complecteaza lichidul obtinut tot cu vin la un litru. Se va putea consuma copii cate o lingurita de vin, iar adulti pana la un paharel de 50 ml de 3 ori pe zi. Se prefera sa se consume inainte de mese cu 15 minute.
-Lichior- la 500 ml de votca de 40° se va pune 50-100 ml tinctura de afine. Se va putea consuma cate un paharel cu prietenii.
-Afinata.(nu se va consuma de diabetici) peste fructele de afine zdrobite se va pune zahar. La 1 kg de afine se va pune 1 kg de zahar. Se tin in damigeana sau o sticla mai mare timp de 7-8 zile. Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leaga la gura doar un tifon pentru a nu intra mustele sau alte insecte. Se va pune dupa 8 zile 1 litru de alcool alimentar de 80°. Se mai lasa apoi cu alcool timp de 10 zile, dupa care se va scurge sucul dar nu in totalitate. Lichidul rezultat va fi pus in sticle ermetic inchise. Lichidul, acesta se poate pastra foarte mult si cu cat trece timpul va primi o savoare mai buna. Peste fructele lasate se mai poate pune votca la 40° si se mai lasa timp de 20 de zile dupa care se poate filtra si se pune in sticle inchise ermetic. Se poate folosi cate un paharel la nevoie.

Plante dendrologice - MOLIDUL

Familia: Pinaceae

Genul: Picea

Specia: Abies

Molidul (Picea abies) este un arbore falnic care creste pana la 50 - 60 metrii. Coroana este conic-piramidala, cu frunze aciculare , ascutite, rigide, cu patru muchii, de culoare verde, dispuse ca niste pernite. Conurile sunt cilindrice, pedente. Prefera solurile usoare, afanate cu umiditate suficienta; vegeteaza bine in zonele de deal si de munte dar rezista si in zona de campie. Este putin sensibil la ger si mediu sensibil la fum, gaze, praf; traieste in medie 100 ani.

          Inmultirea se face in pricipal prin samanta si - mai rar - prin butasire sau altoire.

Mugurii si conurile tinere se folosesc pentru prepararea unui sirop contra tusei si a altor afectiuni pulmonare, in bolile de ficat si splina, precum si extern- contra reumatismului
Din rasina se prepararea diferitelor alifii, pentru taieturi, furuncule, umflaturi, contuzii, etc.
Compozitie chimica: tanin, rezine, uleiuri eterice, terebentina, acid acetic, substante amare, rasina, ceruri, fitoncide, gume, substante minerale, vitamine C, B1, B2, PP, K.
Actiune farmaceutica: antidiareica, antiseptica, antibacteriana, antiinflamatoare, antireumatismala, antitusiva, stimulatoare a tranzitului gastro-intestinal, tonifianta.
Se poate folosi in afectiuni dermatologice, digestive, pulmonare, candidoza, constipatie, colon iritabil, diaree, faringita, gripa, infectii ale pielii, infectii urinare, infectii intestinale, plagi ale intestinelor, rani, reumatism, tuse.
Preparare: Se folosesc mugurii tineri(3-5 cm.), cand au culoarea verde deschis si inca nu au textura lemnoasa si/sau conurile cat timp au culoarea rosie (aproximativ 5 cm.)

-Conuri sau muguri - 2 linguri, se vor pune in 250 ml apa clocotita. Se acopera pentru 10 minute, dupa care se va strecoara. Se poate consuma indulcit cu miere poliflora si se foloseste pentru majoritatea afectiunilor enumerate mai sus.
-Conuri sau muguri - la un kilogam se vor pune cu 3 litri de apa si o lamanie taiata felii. Se lasa la fiert timp de 2-3 ore dupa care se strecoara. Se adauga la fiecare litru de lichid 1kg de zahar si se fierbe pana are consistenta specifica unui sirop. Se pune apoi in sticle cu dop si se pastreaza in camara in locuri intunecate si racoroase. Se va lua cate o lingurita de 3 ori pe zi inainte de masa sau se adauga in 250 ml de apa (o cana), se pot consuma de 3-4 cani pe zi.
-Rasina se poate folosi ca o guma de mestecat.
Uz extern:
-La diferite dermatoze ,se pot face aceleasi preparat, dar mai concentrat (se va folosi cantitate dubla de plante).
-Rasina se poate transforma in supozitoare in amestec cu ceara curata de albine, fiind la fel de utila ca si siropul.
Din rasina in amestec cu ceara de albine si terebentina se prepararea unui mastic deosebit de eficient la altoirea pomilor.

Plante dendrologice - PALTINUL

Familia: Sapindaceae

Genul: Acer

Specia: Pseudoplatanus

Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus) este un arbore raspandit in intreaga Europa (mai putin in nordul continentului), avand o corana deasa, frunze palmat lombate, cu lobi ascutiti de culoare verde-deschis, (toamna galbene-ruginii). Florile sunt galben-verzui si apar inaintea si in timpul infrunzirii incepand cu luna aprilie si decoreaza din abundenta acest arbore deosebit. Paltinul prefera solurile porofunde, fertile, bine drenate, cu expunere la soare sau semiumbra. Este e specie rezistenta la fum, praf, noxe, precum si la ger si ingheturi trazii care se poate cultiva de la campie pana in zona montana (1800-2000 m.). Paltinul creste pana la 20-30 metrii, are o statura semeata si coronament bogat si se planteaza solitar, in aliniamentre sau in in grupuri. Inmultirea se face prin seminte.

            Cele mai intalnite varietati sunt "Schwedleri" (frunze rosii la inceput apoi verde inchis, cu nervuri si petiol rosu), "Variegatum" (frunze verzi patate cu alb), "Palmatifidum" (frunze adanc sectate), “Purpureum” (frunze cu partea inferioara de culoare purpurie), “Erythrocarpum”, etc..

            Paltinul este o specie care se poate cultiva pe marginea aleilor, in grupuri sau individual, avand o podoada speciala pentru fiecare anotimp in parte.

De la paltin se foloseste in principal seva ca ingredient pentru prepararea siropului, dar din pacate cantitatea redusa de zahar pe care o contine (aproximativ 25g. la litul de seva) nu prezinta un deosebit interes. Rcoltarea se face iarma cand avem  vreme mai calda, insorita, dupa o perioada de inghet.

Actiune farmaceutica: Aceste informatii tin mai degraba de medicina populara iar prezentarea lor ca atare, ne absolva de eventualele efecte adverse nedorite pe care le-ar putea cauza. Cereti intotdeauna sfatul unui profesionist inainte de a folosi un medicament pe baza de plante!

Se utilizeaza scoarta, florile, frunzele si fructele.

Fructele au efect antidiareic si astringent.

Scoarta poate fi intrebuintata in special tot impotriva diareei (se poate obtine prin arderea sa un bun carbune medicinal), pntru cicatrizarea ranilor sangerande (partea interioara care contine seva fiind folosita a stopa hemoragiile eterne), astringent usor (pentru probleme ale pielii) .

Frunzele si florile au efect mineralizant , ajuta la eliminarea toxinelor, avand si bune efecte de tonifiere.

Plante dendrologice - Ienuparul

Familia: Cupressaceae

Subfamilia: Thujoideae

Genul: Juniperus

Ienuparul (Juniperus communis) creste sub forma de arbust sau uneori arbustoid cu talia de pana la 10 metrii (var. Columnaris). Ca arbust are o ramificatie generoasa, bogata iar ca arbustoid are port piramidal. Lastarii anuali au 3 muchii si sunt frumos colorati brun-roscat. Frunzele aciculare,verticale, regulate sunt grupate cate 3, asezate perpendicular pe ax. Conurile sunt sferice, negre-albastrui, carnoase si adapostesc fiecare cate 3 seminte mari, alungite de culoare bruna. Este o specie rustica, putin pretentioasa fata de sol, rezistenta la ger si seceta.  Este destul de sensibil la praf si fum.

Ienuparul poate constitui o adevarata podoaba atat pentru gradina cat si pentru terase si balconane (la ghiveci). Se planteaza solitar, in grupuri sau aliniamente de arbusti prin asocierea cu diferite ierburi, liane, cu arbori si arbusti ornamentali.

            Se cunosc mai multe varietati cum ar fi Candelabrica, Compresa, Columnaris Aurea, etc.

            Inmultirea se face prin seminte, butasire, marcotaj sau altoire.

Juniperi fructus – pseudobace oval-globuloase sau globuloase cu diametrul de 5-10 mm, netede, de culoare neagra-albastruie sau bruna-violacee, acoperite cu un strat ceros care le imprima un aspect mat, brumariu. Mirosul este aromatic, mai pronuntat prin zdrobire, gustul dulceag-amarui.

Proprietati terapeutice: fructele sunt utilizate in tratarea mai multor afectiuni si boli: trateaza si vindeca reumatismul, raceala, bronsita, bolile de piele, elimina piatra de la nivelul vezicii urinare. De asemenea constituie un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mancare, artrita, asigurand o functionare optima a organismului. Pulberea rezultata din maruntirea fructelor uscate de ienupar este foarte eficienta in tratarea obezitatii, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupar calmeaza tulburarile digestive si balonarile. Important de mentionat este ca fructele de ienupar nu trebuie consumate de femeile insarcinate. Un alt remediu natural oferit de ienupar il reprezinta tinctura de ienupar eficienta in vindecarea afectiunilor urinare, gripei, bronsitei, colitei de fermentatie.

Din boabele de ienupar se mai poate obtine ulei - recomandat in frectii, stari febrile, raceala, precum si rachiu cu proprietati digestive.