Coacăzul negru - panaceu universal

Coacăzul negru

Coacăzul aparţine familiei Saxifragaceae, cu 150 de specii, între care genul botanic Ribes cu speciile: coacăz negru (Ribes nigrum), coacăz roşu (R. rubrum), coacăz de munte (R. alpinus), coacăz auriu (R. aureum), agriş (R. grossularia) etc.

Coacăzul negru este un arbust nespinos, înalt de 1-1,5 metri, puternic ramificat de la bază, cu tulpini viguroase. Sistemul radicular este relativ superficial, situat la adâncimi de numai 10-30 cm, ramificat doar pe suprafaţa proiecţiei coroanei.

Frunzele sunt împărţite în 3-5 lobi triunghiulari, cu margini dinţate, puţin păroase pe faţa inferioară şi garnisite cu numeroase glande punctiforme, galbene şi parfumate.

Florile sunt mici, galben-verzui la exterior şi roşii spre interior, grupate câte 5-10 în ciorchini, care atârnă în jos. Înflorirea are loc primăvara timpuriu, mai frecvent în lunile aprilie-mai şi durează 14-15 zile, începând de la baza ciorchinilor spre vârf. La circa 60 zile după fecundarea florilor are loc maturarea fructelor, cam în a doua decadă a lunii iulie.

Fructele sunt bace sferice, cu diametrul de 0,5-1 cm, având o culoare neagră, parfumate şi cu gust plăcut, aromatic şi puţin acrişor.

Fructele, un depozit de vitamina C

Fructele de coacăz negru sunt considerate printre cele mai bogate în vitamina C (150-200 mg la 100 grame fructe), de 3 ori mai mult decât portocalele. În plus, vitamina C din fructe este foarte stabilă atât la şoc termic, cât şi la oxidare, datorită complexului de substanţe organice care inhibă procesele oxidative. Garnitura enzimatică este completată cu provitamina A, complexul B (B1, B2, B6) şi vitamina PP. Datorită conţinutului ridicat în antociani este asigurat rolul exercitat de vitamina P.

În afară de vitamine, există carotenoizi, antocianine, flavonoizi, acizi organici (2,5-3,5% între care predomină acidul citric şi acidul malic). Analizele au scos în evidenţă prezenţa unei cantităţi mari de zaharuri (10-14%) care dau dulceaţa fructelor, apoi proteine (0,9%), pectine, taninuri şi un ulei esenţial de culoare verde (până la 0,2%), format din hidrocarburi terpenice.

Merită să fie menţionată bogăţia fructelor în săruri minerale cu potasiu (870 mg), calciu (60 mg), magneziu (17 mg), fier, sodiu, fosfor, zinc şi alte microelemente.

Aportul caloric de 56 kcal la 100 g fructe întregeşte valoarea terapeutică şi nutritivă a fructelor.

Experimentările îndelungate au demonstrat efectele multiple ale fructelor, frunzelor şi mugurilor de coacăz negru în prevenirea şi combaterea unei mare diversităţi de afecţiuni maladive:

- boli cardiovasculare (previne insuficienţa cardiacă şi accidentele vasculare prin conţinutul ridicat în antocianozide şi vitamina C, măreşte rezistenţa capilarelor sanguine fragile, reduce hipertensiunea arterială, ateroscleroza cerebrală, arterita, trombogeita obliterantă, intensifică circulaţia periferică slabă cauzată de menopauză, curăţă sângele de toxine, deşeuri şi colesterol);

- boli respiratorii şi pulmonare (tuse seacă, gripă, angină, laringită, rinită alergică şi rinofaringită recidivantă, febră, astm bronşic, bronşite cronice, pneumonie, emfizem pulmonar, exces de expectoraţii, inhibă dezvoltarea unor bacterii şi a virusului gripei);

- boli renale (litiază renală, inflamaţii şi infecţii renale, nefrite, pielonefrite, hidropizie şi contribuie la scăderea excesului de uree şi de acid uric);

- afecţiuni reumatismale (combate reumatismul cronic degenerativ şi artritele reumatoide prin efectele antiinflamatorii, guta şi mai ales poliartrozele generalizate şi invalidante la mâini şi picioare deformate);

- afecţiuni digestive (boli hepatobiliare, hepatită, insuficienţă şi steatoză hepatică, icter, dispepsie, gastrită, gastroduodenită, ulcer duodenal, colite, diaree şi dizenterie prin proprietăţile astringente, combate paraziţii intestinali, facilitează digestia, stimulează funcţionarea ficatului, a pancreasului şi a splinei, stimulează pofta de mâncare);

- afecţiuni ale sistemului nervos (stres, migrene, surmenaj fizic şi intelectual, astenie psihică postgripală, oboseală generală).

Efecte clare se constată şi în alte boli ca: retinopatiile diabetice, creşterea acuităţii vizuale la aviatori, şoferi, scafandri şi la lucrătorii din subteran. De asemenea, măreşte rezistenţa organismului la infecţii apărute în gură şi gât (amigdalite, gingivite, hemoragii şi inflamaţii gingivale), alinând durerile acute, precum şi în alte boli infecţioase cum ar fi rujeola şi scarlatina. În plus, combate scorbutul la carenţa vitaminei C, favorizează creşterea oaselor la copii şi intensifică formarea hematiilor (globule roşii) la copiii anemici şi la bolnavii în convalescenţă.

Soiuri de coacăz - RUBEN

Origine Polonia

Este un arbust de creştere medie , cu fructe de formă sferică, lăstari erecţi de vigoare medie cu o tendinţă de a răspândi sub greutatea fructelor.

Mugurii  au formă ovală şi sunt uşor proeminenti. Frunze de mărime medie, de culoare verde închis,  flori simple şi duble.

 Necesită o fertilizare bună.  Sunt rezistente la ger, la făinare şi la rugină şi mediu rezistente la alte boli fungice foliare. Oferă o producţie mare de fructe  potrivite pentru prelucrare, în special pentru producerea de suc concentrat şi dulceată (conţine cantităţii mari de  acid ascorbic şi antocianină).

Datorită randamentului său ridicat şi rezistenţei fată de bolile fungice se recomandă atât cultivatorilor experimentaţi cât şi amatorilor.

Soiuri de coacăz - TINES

soiul TINES, origine Polonia 2005

Arbust cu creştere viguroasă de obicei compact, cu tendinţă de împrăştiere din cauza greutăţii fructelor. Tulpinile sunt medii ca număr puternice şi groase. Muguri mari, alungiţi, proeminenţi, distribuiţi uniform pe toată suprafaţa lăstarilor. Frunzele sunt mari de culoare verde închis. Inflorescenţele simple sau duble, de lungime medie.

Este o varietate timpurie ,  fructele ce coc cu aproximativ 7-8 zile mai devreme decât cele din soiul RUBEN. Oferă o producţie mare de fructe . Bacele de mărime medie şi mare, conţin o cantitate mare de acid ascorbic (vitamina C). Sunt recomandate pentru consumul în stare proaspătă (desert), şi pentru prelucrare. Plantele sunt robuste  rezistente la îngheţ şi la mucegaiul american şi mediu rezistente la alte boli fungice.  Este potrivit pentru recoltare manuală.

Acest  soi este atractiv pentru fructele sale mari şi rezistente şi este recomandat atat pentru culturile familiale cât şi pentru plantaţiile intensive. Soiul TINES este cel mai indicat de a fi cultivat de către începători.

Soiuri de coacăz – BONA

soi de coacăz negru originar din Polonia  înregistrat în anul 1991.

Coacăzul BONA este un arbust cu creştere relativ puternică, cu tulpini răspândite,  frunze de culoare  verde închis şi flori galben cu roz. Preferă poziţionarea la soase, semi-umbră şi sol fertil nisipo-argilos, cu ph usor acid. Fructele sunt negre de mărime medie-mare. Are producţii bune şi de buna calitate. Oferă o mulţime de fructe  dulci şi delicioase, adunate în ciorchini scurţi, apropiaţi de baza  lăstarului. 

Fructele se coc uniform şi sunt aromate, ideale pentru desert. Este un soi timpuriu cu coacere la începutul lunii iulie sau chiar la sfârsitul lunii iunie (în zonele mai calde ale ţării).
Preferă poziţionarea la soare,  şi este potrivit pentru terenurile în  pantă uşoară şi în zona de câmpie . Are nevoie de un  sol fertil, bogat în materii organice, aerisit, uşor acid. Se vor evita zonele cu pantă mare, cu soluri grele, şi solurile cu fluctuatii mari de apă.  Rezultate bune se obţin la plantarea  în toamnă, la mijlocul lunii octombrie dar şi primavară în luna aprilie.
Este rezistent  la mucegai , dar sensibil la atacurile de ruginiă şi la ger.

Coacăzul negru

Coacăzul aparţine familiei Saxifragaceae, cu 150 de specii, între care există genul botanic Ribes cu speciile: coacăz negru (Ribes nigrum), coacăz roşu (R. rubrum), coacăz de munte (R. alpinus), coacăz auriu (R. aureum), agriş (R. grossularia) etc.Coacăzul negru este un arbust nespinos, înalt de 1-1,5 metri, puternic ramificat de la bază, cu tulpini viguroase. Sistemul radicular este relativ superficial, situat la adâncimi de numai 10-30 cm, ramificat doar pe suprafaţa proiecţiei coroanei.Frunzele sunt împărţite în 3-5 lobi triunghiulari, cu margini dinţate, puţin păroase pe faţa inferioară şi garnisite cu numeroase glande punctiforme, galbene şi parfumate.Florile sunt mici, galben-verzui la exterior şi roşii spre interior, grupate câte 5-10 în ciorchini, care atârnă în jos. Înflorirea are loc primăvara timpuriu, mai frecvent în lunile aprilie-mai şi durează 14-15 zile, începând de la baza ciorchinilor spre vârf. La circa 60 zile după fecundarea florilor are loc maturarea fructelor, cam în a doua decadă a lunii iulie. Fructele sunt bace sferice, cu diametrul de 0,5-1 cm, având o culoare neagră, parfumate şi cu gust plăcut, aromatic şi puţin acrişor.Fructele, un depozit de vitamina CFructele de coacăz negru sunt considerate printre cele mai bogate în vitamina C (150-200 mg la 100 grame fructe), de 3 ori mai mult decât portocalele. În plus, vitamina C din fructe este foarte stabilă atât la şoc termic, cât şi la oxidare, datorită complexului de substanţe organice care inhibă procesele oxidative. Garnitura enzimatică este completată cu provitamina A, complexul B (B1, B2, B6) şi vitamina PP. Datorită conţinutului ridicat în antociani este asigurat rolul exercitat de vitamina P.În afară de vitamine, există carotenoizi, antocianine, flavonoizi, acizi organici (2,5-3,5% între care predomină acidul citric şi acidul malic). Analizele au scos în evidenţă prezenţa unei cantităţi mari de zaharuri (10-14%) care dau dulceaţa fructelor, apoi proteine (0,9%), pectine, taninuri şi un ulei esenţial de culoare verde (până la 0,2%), format din hidrocarburi terpenice.Merită să fie menţionată bogăţia fructelor în săruri minerale cu potasiu (870 mg), calciu (60 mg), magneziu (17 mg), fier, sodiu, fosfor, zinc şi alte microelemente.Aportul caloric de 56 kcal la 100 g fructe întregeşte valoarea terapeutică şi nutritivă a fructelor.Frunzele conţin vitamina C, rutozizi, taninuri, ulei esenţial şi săruri de potasiu. Seminţele de coacăz conţin acid gama-linoleic, un acid gras de mare valoare nutritivă.