Afinul (Vaccinium myrtillus) –este
o plantă perenă din familia (Ericaceae) care este cunoscută sub
diferite denumiri populare afin, afin de câmp,
afin salbatic, afin de munte, afin negru, afene, asine, pomuşoară, etc.. Planta este răspândită în Asia, Europa și America de Nord,
din zonele cu climă temperată si pana in zona arctică. În Romania se intalneste
atât în zonele joase de relief cat și în cele mai inalte zone montane. Este apreciat
la scară largă pentru fructele sale aromate din care se fabrica o serie de
dulceturi sau siropuri precum și datorită proprietatilor medicinale pe care le
au frunzele sale. Importanța economică afinului de camp rămâne destul de ridicata,
în ciuda concurenței puternice a soiurilor de cultura importate din America de
Nord (in special afinul pe port inalt) mult mai fertile dar cu o aromă si cu o
compoziție chimică mai saracă.
Afinul creste sub formă de arbust,
rareori tufă, ajunge de obicei la inăltimea de 15 la 30 cm rareori 50 cm. La altitudini mai mari afinul poate ajunge
pană la 60 sau chiar de 90 cm . Creste
pe un rizom care formează retele mari de radacini, o plantă poate ocupa o
suprafață de câțiva metri pătrați,
Tulpina subterana (rizomii) cresc de
obicei la o adâncime de 15-20 cm atingând o lungime medie de 2 m cu un maxim de
5,5 metri lungime, cu un nod la 20-30 cm. din care pornesc rizomi de ramificare
sau tulpini aeriene. Tulpinile tinere sunt de culoare verde, iar cele în vârstă
sunt gri, gri-maro și maro. Plantele batrane pot ajunge până la 1,5cm în
diametru la bază.
Frunzele-
sunt scurt-peţiolate, mici 1
la 1.5 cm lungime, și rareori până la 4 cm, ovale, denticulate
(crestate pe margine), verzi pe ambele feţe cu o codita subțire de aproximativ 1 mm lungime. În toamna
frunzele devin roșii și cad iarna.
Florile
– bisexuate, sunt mici (1 - 2,5 mm.) de culoare
alba spre roz la inceput, apoi rosie spre sfarsitul infloriri, dispuse
cate 1-2 la axila frunzelor. Infloreste in lunile mai-iunie sau chiar mai
repede (aprilie) in functie de zona.
Fructul - sub forma de baca, are la
inceput culoarea verde, apoi rosie si ajunge la maturitate la culoarea
inconfundabila albastra-brumarie. Fructul are un diametru de 6-10 mm si conține
aproximativ 20 de semințe, maro, alungite, cu o lungime de 1 până la 1.5 mm.
Arbust acoperitor de sol, afinul are
rizomi concentrici care cresc de la interior spre exterior, creând noduri de
circulare neregulate, cele mai vechi fiind ale plantelor din mijloc, iar cele
mai tinere la exterior. Radacinile cresc fără ramificații pe lungimi de 20-30
cm unde formeaza nodul din care porneste la suprafata un grup de muguri, in
timp ce la subsol rozomul isi continua dezvoltarea pe ramurile secundare (după
un alti 20-30 cm, se formeaza un nou grup de muguri si cresterea rizomului
continua in acelasi fel pe ramificatiile laterale)
Arbuști cresc în primii ani vegetativ
producand pe cresteri de aproximativ 3-5 ani si ramane roditor pana la varsta
de aproximativ 13-15 ani cu o inflorire mai intensă la fiecare doi ani. După
împlinirea vârstei de 15 intra in degres, ritmul de creștere încetinește și doar
rareori vor mai forma noi lăstari și ramuri, desi pot trăi până la aproximativ
35 de ani.
Plantele infloresc din aprilie până
în iunie. În Romania, primele flori apar din 20 aprilie (în zonele de ses cu climate
blande) pana in 12 mai și cu 10-15 zile mai târziu in zonele de deal si
subalpine. Florile pot fi polenizate în conditii normale in două moduri - prin diferite
specii de bondari, viespi si albine sau prin auto-polenizare in principal sub efectul
gravitației si mai putin datorita vantului.
Timpul de la polenizare pana la maturitatea
complete a fructelor este de aproximativ
2 luni (40-60 de zile). Rodirea in masă
în Romania se desfasoara între 19 iunie și 14 iulie in zonele cu climă mai blanda
și în perioada 11 iulie și 4 august în zonele cu climă mai rece (perioada
dureaza de la 21 la 41 zile).
Cresterea are loc toamna tarziu
precum și primăvara, la rizomii de radacina, iar lastarii aerieni cresc în
principal în sfârșitul verii și inceputul toamnei precum si la sfârșitul
primăverii și începutul verii.
Inmulțire
Plantele se reproduc, în principal, pe
cale vegetativa iar înmulțirea prin semințe este destul de anevoioasa și limitata
deoarece chiar o polenizare bună facută de insecte nu garantează eco-polenizarea
pe când autopolenizare drastică a semințelor viabile este asociată cu apariția
rapidă a cosangvinizării.
Cerințe
de habitat
Afinul crește de la zonele joase de
câmpie până la zonele înalte de munte (chiar peste limita superioară a pădurii
la o altitudine de 2800 m, deși plantele care cresc la altitudini de peste 1000
m, foarte rar înfloresc și rodesc.
Afinul este o plantă care preferă solul puternic acid
(pH 3,5-5) – fiind in mediul natural un indicator al solurilor acide cu strat
oligotrof de humus brut . Creste si pe soluri nisipoase și sărace in nutrienti,
dar are nevoie de umiditate corespunzătoare. Poate tolera umbră partială si
locurile umbroase din păduri. Tufele din zone deschise, insorite au portul mai inalt,
erect, cu tulpini cu unghiuri mici fată de ramurile laterale în contrast cu
plantele care cresc la umbră si sunt mai mici si mai imprăstiate ca si formă de
crestere.
În pofida faptului ca este intalnit
pană în nordul îndepărtat al continentului nostru si in America de nord, nu e
pe deplin rezistent la inget, in iernile reci (la temperature de -25-30 C)
fiind afectati ales lăstari tineri. Inghețurile târzii de primavară pot afecta
florile, fapt ce cauzează prejudicii semnificative cantitătii de fructe la
hectar.
Plantare
si intretinere
Afinul ar trebui plantat la 70-80
cm. intre randuri, 30-35 cm intre plante pe rand, cu aproximativ 5 cm mai adânc
decât crescut în pepinieră. Rezultate foarte bune se obtin cand este plantat pe
strat turba acidă. Acest lucru se face cel mai bine în toamna sau primăvara,
dar la plantatul de toamnă trebuie să aveți grijă să protejati rădăcinile de
inghet prin asezarea pe sol imprejurul tufei a unui strat de de turbă, rumeguș
sau frunze (de aproximativ 5 cm).
Sistemul radicular al afinului este superficial adaptat
la un sol umed, astfel încât principala operatie care trebuie facută este udare
regulată. În fiecare an, primavara, terenul ar
trebui îngrășat cu un amestec adecavat de turba, rumegus si scoarta de conifere
in strat de 3-5cm. (pentru a mentine aciditate si pentru a-l proteja de de
evaporarea apei din sol mai ales daca solul este nisipos)
Pentru a păstra cultura
sănătoasa tufele
de afin necesită taieri de intretinere si
rodire; astfel in primii trei ani de la
plantare, se elimină doar lăstarii slabi și
bolnavi (primăvara devreme, înainte de intrarea in vegetație) urmand ca din
anul patru-cinci să înceapă de tăierile pentru a stimula cultura (cel mai bine
produc lăstarii de 3-4 ani)
