O metodă simplă şi ieftină de combatere a eroziunii solului

Probabil că unii dintre dvs. diţineti o parte de curte sau alt teren aflat într-o zonă cu relief accidentat pe care nu îl mai folosiţi din cauza degradării sale şi probabil căutaţi o cale de a-l readuce la forma şi utilitatea lui iniţială .

In continuare mă voi referi fenomenul de eroziune naturală şi la cel de alunecare de teren. Voi încerca să ofer unele solutii simple şi destul de ieftine, aplicabile pentru fiecare posesor al unei asemenea suprafeţe.  Pentru combaterea acestor fenomene naturale (fireşti până la un anumit punct) trebuie în primul rând să identificaţi factorii favorizanţi şi apoi să-i eliminaţi (sau să-i diminuaţi cât mai mult posibil) pentru a reda valorea şi destinaţia acelei suprafeţe. Combaterea eroziunii solului presupune o acţiune complexă şi cheltuieli sbstanţiale, de aceea trebuie să se pună accentul pe partea de prevenire. Eroziunea solului şi alunecările de teren reprezintă fenomene naturale, provocate de diferiţi factori favorizanţi, dintre care aş enumera:

Factori naturali - relieful, apa, structura solului,

Factorii cauzali - gravitaţia, acţiunea apei, actiunea omului, miscările seismice

Măsurile de prevenire se referă atat la terenurile cu potenţial de alunecare, cât şi la terenurile cu alunecari stabilizate, care pot oricând să recidiveze.

O opţiune în acest sens, o reprezintă împădurirea zonei afectate cu specii silvice, care dezvoltă un sistem radicular solid (cu rădacină pivotantă) şi au o durată de viaţă lungă . Rădăcina pivotantă este un tip de rădăcină principală cu creştere verticală, din care se dezvoltă rădăcini laterale secundare, iar din acestea  pot porni alte rădăcini , terţiare. 

In continuare voi vorbi despre două plante apaţinand aceleiaşi familii dar cu un sistem de creştere diferit şi pe  care îi puteţi folosi în functie de suprafaţă, zona geografică sau aspect estetic. Acestea sunt:  pinul pinus sylvestris şi jneapănul (numit şi pin tarator) pinus mugo.

Pinul

Numele latin: Pinus.

Categorie:  Conifere

Familie: Pinaceae.

În mediul natural pinul este larg răspândit în zonele temperate şi subtropicale ale emisferei nordice şi are aproximativ 100 de specii. Cresc în forma arbori, veşnic verzi, mari (mai rar şi arbusti pitici), de obicei, cu o coroană puternică.

Pini sunt folosiţi adeseori în peisagistică (parcuri). În acest scop sunt plantaţi în teren deschis, în grupuri mici, sau gard ornamental. Creşte pe orice tip de sol: stâncos, nisipos, argilos, pietros, calcaros, mlăştinos, etc.

Pinul de munte pinus sylvestris. Nu creşte doar în zona de munte cum am fi tentaţi să credem ci şi la altitudini mai mici 300-400m. , are frunze sub formă aciculară de 5-7 cm , conuri globuloase la început verzi apoi brun-roscate de 2,5-7 cm,  coroană bogată, simetrică. Pinul de munte se remarcă în primul rând prin cel mai adânc sistem de rădăcină care îl ajută să reziste celor mai puternice furtuni. In mediul natural este larg răspândit în Europa, Siberia, Mongolia, China. Înălţimea copacului este de 20-40 metri, dezvoltă coroana mare, conică în tinereţe iar la maturitate umbeliformă. Creşte foarte repede, mai ales între vârsta de 10 - 40 ani şi are o longevitate de 500-600 de ani.

Jneapanul pinus mugo. Este o formă miniaturală de pin, de pană la 2 m, cu creştere în formă de arbust cu  frunze aciculare de culoare verde închis . Necesită plantarea într-un loc însorit şi este deosebit de rezistent la ger, la boli şi dăunători.  Este un arbust perfect pentru terenuri stâncoase , amenajarea de garduri vii, precum şi ca plantă izolată în grădini mici sau chiar plantat în ghivece pe balcon.  Trăieşte până la 300 ani.

Avantajele cumpărării puieţilor cu rădăcina nudă

Plantele cu rădăcină nudă se obtin prin scoaterea răsadurilor din pepinieră si scuturarea solului creând un sistem de rădăcină liber, gol. Arborii şi arbuşti se recoltează din pepiniere - în toamnă după defoliere, în zilele calde de iarnă, sau  primăvara devreme.

 În cazul în care plantele sunt transportate de la locul de depozitare la locul de plantare trebuiesc acoperite cu saci sau alte materiale asemănătoare , pentru a proteja rădăcinile de uscare. Aceasta operatiune este obligatorie mai ales  în cazul în care bate vântul şi este soare – deoarece aceşti factori accelerează uscarea rădăcinilor . Plantele cu rădăcina nudă sunt destul de utilizate la puietii de arbori de foioase, arbuşti ornamentali, arbuşti fructiferi, altoi de trandafiri,  pomi fructiferi, plante perene. Alegerea plantelor cu rădăcina nudă permite evaluarea sistemul de rădăcină - dacă este viguroasă, simetrică şi bine proporţionată fată de coroană.

 În primăvara, o data cu apariţia  vremii calde, plantele încep să transporte seva la muguri pentru formarea de noi frunze sau flori şi umiditatea furnizată de sistemul de rădăcină se concentrează în plantă ducând la uscarea rădăcinilor. Daca rădăcinile sunt goale şi uscate  atunci procesul continuă să afecteze suprafata  plantei, prin urmare, este important ca plantarea butaşilor cu rădăcina nudă să se facă cat mai devreme, astfel încât acestea să nu puna în pericol intreaga plantă. Dacă aveti o pivniţă sau un alt lor racoros (atenţie însă să nu fie prea racoros şi plantele să îngheţe) , puieţii cu rădăcină nudă pot fi stocati acolo, întârziind astfel pierdera umiditati .  Termenul vânzării şi plantarii paote fi  extins în toamnă târziu si primavara devreme la plantele stocate în beciuri răcoroase (în plus pe tot parcursul iernii dacă vremea permite acest lucru sau primavara târziu) deoarece acestea se acomodeaza rapid la noul mediu. In plus preţul relativ scăzut este un alt factor important ( mai ales când achizitionati un număr mare de plante) făţă de cele în ghivece sau în containere. Prin urmare avantajul cert este constituit de faptul că  aveti posibilitatea de a evalua toate părţile plantei , aspectul, sănătatea şi caracteristicile  plantelor cumpărate.