Plante dendrologice - PALTINUL

Familia: Sapindaceae

Genul: Acer

Specia: Pseudoplatanus

Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus) este un arbore raspandit in intreaga Europa (mai putin in nordul continentului), avand o corana deasa, frunze palmat lombate, cu lobi ascutiti de culoare verde-deschis, (toamna galbene-ruginii). Florile sunt galben-verzui si apar inaintea si in timpul infrunzirii incepand cu luna aprilie si decoreaza din abundenta acest arbore deosebit. Paltinul prefera solurile porofunde, fertile, bine drenate, cu expunere la soare sau semiumbra. Este e specie rezistenta la fum, praf, noxe, precum si la ger si ingheturi trazii care se poate cultiva de la campie pana in zona montana (1800-2000 m.). Paltinul creste pana la 20-30 metrii, are o statura semeata si coronament bogat si se planteaza solitar, in aliniamentre sau in in grupuri. Inmultirea se face prin seminte.

            Cele mai intalnite varietati sunt "Schwedleri" (frunze rosii la inceput apoi verde inchis, cu nervuri si petiol rosu), "Variegatum" (frunze verzi patate cu alb), "Palmatifidum" (frunze adanc sectate), “Purpureum” (frunze cu partea inferioara de culoare purpurie), “Erythrocarpum”, etc..

            Paltinul este o specie care se poate cultiva pe marginea aleilor, in grupuri sau individual, avand o podoada speciala pentru fiecare anotimp in parte.

De la paltin se foloseste in principal seva ca ingredient pentru prepararea siropului, dar din pacate cantitatea redusa de zahar pe care o contine (aproximativ 25g. la litul de seva) nu prezinta un deosebit interes. Rcoltarea se face iarma cand avem  vreme mai calda, insorita, dupa o perioada de inghet.

Actiune farmaceutica: Aceste informatii tin mai degraba de medicina populara iar prezentarea lor ca atare, ne absolva de eventualele efecte adverse nedorite pe care le-ar putea cauza. Cereti intotdeauna sfatul unui profesionist inainte de a folosi un medicament pe baza de plante!

Se utilizeaza scoarta, florile, frunzele si fructele.

Fructele au efect antidiareic si astringent.

Scoarta poate fi intrebuintata in special tot impotriva diareei (se poate obtine prin arderea sa un bun carbune medicinal), pntru cicatrizarea ranilor sangerande (partea interioara care contine seva fiind folosita a stopa hemoragiile eterne), astringent usor (pentru probleme ale pielii) .

Frunzele si florile au efect mineralizant , ajuta la eliminarea toxinelor, avand si bune efecte de tonifiere.

Plante dendrologice - Ienuparul

Familia: Cupressaceae

Subfamilia: Thujoideae

Genul: Juniperus

Ienuparul (Juniperus communis) creste sub forma de arbust sau uneori arbustoid cu talia de pana la 10 metrii (var. Columnaris). Ca arbust are o ramificatie generoasa, bogata iar ca arbustoid are port piramidal. Lastarii anuali au 3 muchii si sunt frumos colorati brun-roscat. Frunzele aciculare,verticale, regulate sunt grupate cate 3, asezate perpendicular pe ax. Conurile sunt sferice, negre-albastrui, carnoase si adapostesc fiecare cate 3 seminte mari, alungite de culoare bruna. Este o specie rustica, putin pretentioasa fata de sol, rezistenta la ger si seceta.  Este destul de sensibil la praf si fum.

Ienuparul poate constitui o adevarata podoaba atat pentru gradina cat si pentru terase si balconane (la ghiveci). Se planteaza solitar, in grupuri sau aliniamente de arbusti prin asocierea cu diferite ierburi, liane, cu arbori si arbusti ornamentali.

            Se cunosc mai multe varietati cum ar fi Candelabrica, Compresa, Columnaris Aurea, etc.

            Inmultirea se face prin seminte, butasire, marcotaj sau altoire.

Juniperi fructus – pseudobace oval-globuloase sau globuloase cu diametrul de 5-10 mm, netede, de culoare neagra-albastruie sau bruna-violacee, acoperite cu un strat ceros care le imprima un aspect mat, brumariu. Mirosul este aromatic, mai pronuntat prin zdrobire, gustul dulceag-amarui.

Proprietati terapeutice: fructele sunt utilizate in tratarea mai multor afectiuni si boli: trateaza si vindeca reumatismul, raceala, bronsita, bolile de piele, elimina piatra de la nivelul vezicii urinare. De asemenea constituie un remediu natural pentru anemie, lipsa poftei de mancare, artrita, asigurand o functionare optima a organismului. Pulberea rezultata din maruntirea fructelor uscate de ienupar este foarte eficienta in tratarea obezitatii, viermilor intestinali, oboselii, arteriosclerozei. Ceaiul preparat din fructe de ienupar calmeaza tulburarile digestive si balonarile. Important de mentionat este ca fructele de ienupar nu trebuie consumate de femeile insarcinate. Un alt remediu natural oferit de ienupar il reprezinta tinctura de ienupar eficienta in vindecarea afectiunilor urinare, gripei, bronsitei, colitei de fermentatie.

Din boabele de ienupar se mai poate obtine ulei - recomandat in frectii, stari febrile, raceala, precum si rachiu cu proprietati digestive.

Plante dendrologice - MESTEACANUL ARGINTIU

Mesteacanul argintiu

Familia: Betulaceae

Genul: Betula

Specia: Pendula

            Mesteacanul argintiu (Betula pendula) poate ajunge pana la inaltimea de 20 m. cu tulpina zvelta iar coaja de culoare alba. Lujerii sunt lungi si sbtiri cu numeroase LUNTICELE. Frunzele sunt de forma rombat-triunghiulara, ascutite cu marginea dublu-serata. Florile (amentii) apar inainte de infrunzire si confera copacului un aspect  placut.

            Mesteacanul traiste pana la 100 ani si creste repede in primii ani dupa plantare.

            Este o specie rustica cu rezistenta medie la solurile rele (acide), umede, cu umbrire puternica sau la uscaciune accentuata. Iubeste lumina si e rezistent la ger, gaze, fum.

            Se planteaza individual sau in grupuri si decoreaza gradina cu talia sa eleganta si coaja alba, frumoasa.

Compozitie chimica: De la mesteacan se intrebuinteaza frunzele, mugurii, coaja si seva. Frunzele contin saponine, o substanta amara, mucilagii, tanin de natura pirocatehinica, ulei volatil, un glicozid de natura flavonica (betulina), zaharoza, rezine etc.
Actiune farmaceutica: Ceaiul de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, face sa se elimine toxinele din corp, stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli de piele sunt influentate in bine de o cura facuta cu acest ceai. Diureza produsa are o actiune favorabila in reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele cardio-renale insotite de edeme si albuminurie, contribuind la eliminare apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal. Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului.

Preparare: Infuzia din frunze de mesteacan se prepara in modul urmator: peste 20 g. frunze maruntite (2-3 linguri) se toarna 200 g. apa clocotita. Se acopera si se lasa pana se raceste la 40 grade C, apoi se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu care neutralizeaza acidul betuloretinic, deoarece acesta micsoreaza actiunea diuretica a frunzelor de mesteacan. Dupa 6 ore, se strecoara si se bea lichidul in doua reprize, la un interval de 4 ore.

Extern, baile cu frunze de mesteacan intaresc radacina parului si influenteza in bine iritatiile parului.
Cercetarile mai noi arata ca spre deosebire de frunze si muguri, seva de mesteacan nu are actiune diuretica. Mugurii, datorita uleiului volatil pe care-l contin, au proprietati antibiotice.

Soiuri de capsun - CAVALIER

Soiuri de capsun - Cavalier

Datorita faptului ca am prmit mai multe intrbari referitoare la soiul de capsun “cavalier” am hotarat sa public un scurt material despre acest soi. A fost produs in 1948 si licentiat in 1950 iar in 1957 a fost introdus pentru prima data in cultura in Ontario, Canada.

Fructele au dimensiune mediu spre mare, dar tind sa sa se piperniceasca in timpul coacerii. In sezon au culoarea  rosei stralucitoare, lucioasa, pulpa rosieatica, aciditate medie, gust fin, consistenta ferma . Fructele sunt indicate pentru desert, prelucrare, congelare. Este un soi timpuriu sensibil la ger, boli foliare (patare, arsura), fainare, mucegai si putin sensibil verticilioza (Verticillium). Licenta a fost donata in 2.02.1983 statului Maryland, Statele Unite ale Americii. Nu am date despre productia la hectar dar tinand cont de vechimea soiului tind s-oapreciez undeva la 3 – 4 To/ha.

In anul 1970 in Polonia s-a incrucisat acest soi cu Senga Sengara obtinanduse soiul Kama.

In  tara noastra este reprodus de Ferma Juliana Cavalier din judetul Timis.

G. Darrow. 1966. Strawberrt, p.. 160.

http://www.ars-grin.gov/cgi-bin/npgs/html/coop.pl?92756

http://www.ars-grin.gov/cgi-bin/npgs/html/coop.pl?70754